Logo-puppets
sunt
păpuşi
prevăzute
cu gură în care sunt evidenţiate principalele
organe necesare articulării sunetelor:
dinţii, limbă şi buze pentru ca logopatul (persoana cu tulburări
de limbaj) să
vizualizeze poziţia limbii faţă de dinţi şi a dinţilor faţă
de buze pentru emiterea unui anumit sunet. O
altă variantă o reprezintă gurile logopedice care sunt ataşate
unor păpuşi numite păpuşi logopedice şi nu sunt folosite ca
divertisment sau evaluare ci doar pentru impostarea şi consolidarea
sunetului. Pentru copii, aceste guri logopedice sunt ataşate la
păpuşi (logo-puppets). Adică gura „are chip” şi expresivitate
pentru a le facilita comunicarea. Copiii comunică mai uşor cu o
păpuşă decăt cu o gură prevăzută cu buze, limbă şi dinţi.
Logo-puppets nu reprezintă o metodă de lucru, ci sunt instrumente
folosite fie în activitatea de corectare a tulburărilor de învăţare
(cum am arătat mai sus), fie în metoda „Prologop” (Pronunţie
cu Logo-puppets).
Păpuşile
logopedice sunt folosite mai ales în tulburările de pronunţie
(dislalia,
rinolalia, dizartria) pentru că ajută copilul sau adultul să
conştientizeze poziţia limbii faţă de buze şi dinţi şi a
buzelor pentru emiterea corectă a sunetelor. Păpuşile logopedice
pot fi folosite şi în
tulburări de ritm şi fluenţă a vorbirii care au cauză afectivă
sau în tulburări ale limbajului citit-scris (dislexia, disgrafia
prin „responsabilizarea” copilului)