Atât la audiții, cât și pe scenă am cunoscut o altă lume: lumea spectacolului. În timpul interviului, am fost întrebată despre importanța păpușii pentru mine. Nu știu ce-am spus atunci, dar mai târziu am realizat că păușa este o parte din mine. Pot spune că e o formă de terapie pentru mine. Mă ajută să fiu liberă, pot greși fără teama de a fi judecată; îmi dă încredere. Mai mult decât orice, mă ajută să fiu ceea ce...nu prea sunt, dar mi-aș dori să fiu : LIBERĂ, AMUZANTĂ, FĂRĂ INHIBIȚII.
M-am întrebat de ce n-am avut emoții pe scena preselecțiilor, chiar m-am simtit în largul meu. Am găsit unul din răspunsuri atunci când am ajuns acasă: am fost în timpul terapiei. M-am distrat odată cu spectatorii, deși am repetat de multe ori momentul. E adevarat că una din glume „a venit” cu o zi înnainte de audiții. Atunci am descoperit că acea glumă a fost cea mai amuzantă, încă o improvizam...Mi-a dat încredere o remarcă a lui Mihai Petre: „am crezut că ești actriță” (nu sunt sigură cum a spus-o, dar asta e ideea). M-a întrebat de 2 ori (cred...) ce meserie am și cum am descoperit acest talent. Am spus că sunt profesor de sprijin și logoped.
Pot spune că această experiență m-a stimulat și încurajat. Sper ca momentul să fie difuzat pe postul Pro tv. Cine știe ce oportunități apar...Dar, mai bine să fiu surprinsă decât dezamagită. Stiu să reacționez la dezamăgire (cunosc sentimentul), aș vrea să învăț să reacționez la bucurie. Domnul cu mila...
Cred că ventrilocia este un DAR, multumesc Domnului pentru acesta. Mai ales c-am descoperit singură acest dar.
